Keukenhof, Lisse, Olanda

“Trebuie să am flori, întotdeauna, mereu.” ― Claude Monet

Doamnei Morar, cu speranța că vom vedea parcul împreună

Acum câțiva ani, într-un însorit sfârșit de aprilie, marele iubitor de lalele din mine a avut plăcerea de a-și acorda o vizită la Keukenhof, în Olanda.
Parcul e la o aruncătură de băț de plaja întinsă a Mării Nordului, cam pe la mijloc între Rotterdam și Amsterdam. Ajunși cu mașina prin sătuce pitorești, printre canale și păduri abia înverzite, am parcat pe o imensă pajiște verde, ghidați de angajați ai parcului. Parcarea a costat șase euro, biletele pentru adulți 15 euro/p iar pentru copiii până la 11 ani 7,5 euro. Având biletele rezervate online, am intrat foarte repede. Ca și la Parcul Național Plitvice din Croația, diversitatea turiștilor este mare, de la coreeni la indieni, estonieni sau americani, cu toții se bucură de micul colț de paradis terestru.

Numele locului (Keukenhof – Ferma Bucătăriei, scand.) vine de la originea lui de teren de vânătoare devenit apoi grădină a castelului Jacobei van Beieren (Jacqueline de Baviere), ducesă de Bavaria-Straubing, contesă a Olandei și Zeelandei. Terenul era acoperit parțial cu dune de nisip și producea ierburile aromatice și zarzavaturile folosite la bucătăria castelului. După moartea ducesei, castelul și terenul devin proprietatea familiei baronului van Pallandt, care invită doi renumiți arhitecți-peisagiști ca să amenajeze locul în stil clasic englezesc, lucru vizibil și în zilele noastre în stilul specific parcului. Keukenhof aparține acum unei fundații care în colaborare cu Primăria Lisse și Asociația crescătorilor de bulbi organizează în fiecare an, primăvara, o expoziție de flori în aer liber.

Parcul are 32 de hectare și 15 kilometri de alei, pavilioane expoziționale (având numele membrilor familiei regale olandeze), cafenele, locuri de joacă și relaxare. De la sfârșitul lui martie și până în mai înfloresc aici mai mult de 7 milioane de flori (lalele, narcise, zambile), au loc competiții și workshop-uri ale asociațiilor și firmelor de profil, Keukenhof e un adevărat paradis al iubitorilor de flori. Perioada ideală de vizitare este spre sfârșitul lui aprilie, moment în care toate grupele de plante bulboase au vârful de înflorire. Anul acesta, în 2013, țara invitat de onoare este Marea Britanie.

Advertisements

Doamna A. și cântarul wireless

Doamna A. ne face aproape săptămânal curățenie. Cunoaștem cu toții povestea, nimic spectaculos, clasa medie ocupată cu munca, preferând să facă outsourcing la joburi cum e curățenia generală. Doamna A. vine punctuală la opt și pleacă înainte să apărem noi acasă. E în general tăcută și rezervată, nu ca M. neni, fosta tanti la curățenie, mult mai locvace.
Doamna A. avea ieri, 16 aprilie, la orele 9:22, exact 66,8 kg. Am aflat asta azi, verificându-mi contul de Fitbit, unde apar datele transmise prin wireless de cântarul electronic Aria. La fiecare cântărire acesta se conectează wireless la contul meu de Fitbit.com, unde se înregistrează datele. Aria măsoară greutatea și grăsimea corporală și recunoaște, pe baza unui pattern, până la opt utilizatori, dintre care cei neînregistrați pe contul meu de fitbit sunt automat denumiți Guest.
Pe undeva, prin cotloanele minți mele, a stăruit azi gândul plăcut că doamna A. aka Guest, în general tăcută și rezervată, e totuși atât de umană…

Alin

E ora 23 și sunt treaz. Citesc articolele Zite* pe iPad, încă nu am somn. Abia târziu, aproape de miezul nopții, îmi aduc aminte că văzusem pe wall-ul de Facebook al Radio Tg.Mureș că după ora 23 putem asculta emisiunea Dianei Gherendi, invitat fiind Alin Rițiu. Mă conectez precipitat la stream-ul live al RTM și în căști izbucnește, luată din mijlocul unei propoziții, vocea caldă, bine balansată, a fostului meu coleg de liceu, Alin. Îl recunosc instantaneu, are un tușeu greu de uitat, ca mai toți mureșenii (foști sau actuali) vorbește o română curată, rostuită, deși are debit poate să cânte cuvintele, să le așeze logic și frumos pe un portativ cald, viu. Mi-e drag Alin… N-am ținut legătura după liceu decât sporadic și, totuși, de fiecare dată când ne intersectăm reluăm firesc și energic firul întrerupt, se spune că asta e semn de prietenie statornică și sănătoasă.

Alin e fiul actorului Ion Rițiu, cunoscut și iubit de mureșeni. Alin e stabilit în Belgia, lucrează la Parlamentul European și își cultivă constant pasiunea pentru muzică. Cântă, predă și trăiește muzica. Face asta acolo în Belgia și mai nou și acasă (dă-mi voie, Aline, să scriu așa), la Mureș. A fost pe 8 aprilie la Tîrgu-Mureș, protagonist al unui recital în cadrul evenimentului Seri de jazz și muzică clasică la RTM. Din păcate programul nu mi-a permis să particip dar pozele sunt grăitoare. O comunitate de oameni faini, pe o parte îi cunosc, a fost martora recitalului prietenului meu.  Iar instantaneul cu tată și fiu, privindu-se în ochi, e atât de grăitor!

Fotografii de Adi Coco, cocographic.com, 2013

(* – Zite e un app agregator de știri și articole, pe diverse teme, frumos conceput, interfață, concept)