De primăvară

Ador laleaua. Vizita din 2008 de la Keukenhof (de care am scris aici pe blog) n-a făcut decât să sufle viguros pe focul dragostei mele aprige față de floare. Bulbul castaniu, așezat toamna târziu în pământul care începe apoi să înghețe, doar ca să arunce în sus, la primăvară, tulpină viguros-grațioasă, de un verde pal, mă farmecă în egală măsură cu floarea de o formă perfectă, cântată de sultani, de neguțători olandezi, de pictori sau bancheri. Am vânat-o în gălețile de plastic ale florăreselor de la Piața Cuza Vodă (la momentul potrivit, când în Constelația Tulipa se aliniază planetele, obții prețul cel mai bun și o cumperi cu sutele de fire), roșie ca focul în cimitirele din serpentinele de la Miercurea Nirajului, pe străduțele pietruite și plouate din Lünen, Germania (ah, delicios învelită în banală hârtie maronie), în Borough Market la Londra, galbenă și pleznind de sănătate și vigoare, desenată impecabil și grațios ca o caligrafie persană pe cartonul gălbui din vitrina unui turc din Bazarul Istanbul (a ieșit nervos să mă certe că am fotografiat-o, da, îl înțeleg, a fotografia la indieni însemna a fura sufletul) și desigur, apoteotic, am admirat-o la Lisse (Keukenhof), Olanda, unde sprijinit de o statuie a unui dragon chinezesc mi-am dorit intens să-mi crească ochi compuși de insectă, aripi vitrate de bondar, cu milioanele simultan, ca să mă pot arunca ca un bezmetic Messerschmitt de vânat și stocat simțuri și imagini asupra lanurilor de lalele.

Anul trecut, în toamnă, am comandat de la Eutopia Mall (adorabili, serviabili arădeni), la vrac, o mie de bulbi de lalele (patru soiuri, Flair – oranj cu margini galbene, Juliette – galben cu ușoare striații roșii, Oxford – roșu și Lucky Strike – roșu cu margini albe), 250 de bulbi de narcise și 250 de bulbi de Muscari. După multă muncă dusă cu Angela (printre altele, a trebuit să decopertăm mai mulți metri pătrați, să filtrăm tot pământul printr-o plasă de sârmă ca să eliminăm iarba și buruienile), și să așezăm migălos bulb după bulb, am transformat două petice părăginite ale grădinii în zone cu lalele, narcise și muscari. Și ne răsplătesc! Peste o lună, o lună și ceva, sute de flori vor lumina încă o grădină!

Simona. Simona Halep

A ieșit cald din tipar (și a fost livrat prompt de către Fan Courier) numărul 15 al minunatei Decât o Revistă, la care Solène Cesbron, Art Director-ul DoR, m-a provocat să ilustrez articolul de fond și coperta. Este vorba de vastul, bine documentatul articol al Andreei Giuclea despre Simona Halep, energica constănțeancă proaspăt aterizată pe locul 5 WTA (World Tennis Association). Trebuie să recunosc, nu sunt fanul pasionat care stă dimineața la patru să urmărească meciurile Simonei (așa cum o face, de exemplu, Răzvan Penescu, LiterNet), dar am urmărit ultimele ei partide cu sufletul la gură. I-am analizat celebrul dans al picioarelor în arenă, am urmărit-o dând impecabil replica în teren unor adversare de temut, încordată, emoționată, dar construind un joc fantastic, ca o tanchetă amfibie de neoprit. Treaba aceasta vine la un an după ce am citit “Open”, cartea lui Agassi, care m-a acaparat în egală măsură. În Open am putut fura, prin faldurile cortinei, detalii care mi-au spus că da, succesul vine după mii de mingi date, după eșecuri, ridicări, frustrări, forțări, dansuri și puncte câștigate greu, dar susținut. An după an.

Îi mulțumesc lui Solène pentru îndrumări și pentru punerea în valoare a ilustrațiilor mele. Este, de fapt, adevărat coautor al ilustrațiilor (superbe fonturile, layout-ul, fundalul-zgură Pantone) și-și merită pe deplin titlul de Art Director. Om care discută cu ilustratorul, cere, elimină, pune în valoare, e creativ, etc.  La fel, lui Laura (Peggy) Abrihan, îngerul de print (în traducere, omul care printre multe altele în zona de pre-press știe și ce Pantone vrei, pe ce tip de hârtie, și ce iese din toate acestea când se pupă). Și nu în ultimul rând, companiei Lateral, la care lucrez creez cu pasiune, care m-a învățat să nu merg cu jumătăți de măsură când vine vorba de perseverență și calitate în livrarea proiectelor. Se fac, Ciprian (Morar), iată, acum în martie, patru ani de când suntem alături de echipa Decât o Revistă (Lateral a dezvoltat, printre altele, și shopul online al DoR).

Cât despre muncă, am schițat, am vectorizat, am colorat, adăugat lumini și umbre, o plăcere! Mândru de munca la DoR #15!

PS: Puteți comanda DoR 15 din shopul online Decât o Revistă. Costă doar 25 de lei, susțineți munca unor jurnaliști, ilustratori și fotografi care construiesc frumos și profesionist storytelling-ul (jurnalismul narativ) în România.