Lateral offsite – intermezzo – Norwegian Epic

Înainte de a încheia cu un post despre ultima zi de offsite, cea petrecută plimbându-ne prin Barcelona, un scurt intermezzo în care trebuie să scriu despre vapor. Întâlnești aproape șaptezeci de naționalități pe Epic și categorii de oameni din cele mai diferite: ca vârstă, de la bebeluși sugari la vârstnici împingându-și singuri suportul cu rotile, ca preocupări, de la jucători avizi de poker și ruletă la grupuri de tineri nemți gata de petrecere, joggeri, muzicieni, rusoaice gotic accesorizate și britanici la frac și papion. Pe lângă asta, fiecare din membrii personalului poartă un ecuson care pe lângă nume îți indică și țara de unde provine: Nepal, USA, România, Argentina, Filipine, Ungaria, cele mai diverse și (uneori) exotice locuri.

Cel mai fascinant a fost, desigur, să te trezești în plină noapte, să ieși pe balconul cu ușa larg deschisă și să vezi sub razele lunii Mediterana, interminabilă, ocupând tot câmpul vizual, cu vaporul alb și tăcut ca o nălucă, viteza de croazieră, valurile foșnind strivite undeva jos, sub tine. Din cauza masei enorme a vaporului, aproape neclătinate de mare, senzația pe care o ai la un moment dat este că de fapt stai pe uscat și pe lângă tine se scurge copleșitor o mare, ca un fluviu negru, tăcut. Și apoi să revii în cameră, să adormi cu acest foșnet de mare calmă, și să te trezească soarele dimineața, iar rama balconului să fie o pictură cu mare, promontorii și cer.

Advertisements

Lateral Cruise Offsite – partea a IV-a, Mallorca

A doua și ultima escală: NCL Epic ajunge în Mallorca spre amiază (nu va sta aici decat șase ore). Astă noapte a tras o linie dreaptă din Marsilia până în capătul vestic al Insulelor Baleare, le-a ocolit, prinde răsăritul și intră în Badia de Palma, golful în care stă cu fața spre sud, pitorească, Palma de Mallorca. Debarcăm, suntem un grup de 16 oameni din Lateral, negociem îndelung cu taximetriștii, se conturează dintre ei un lider, un tânăr, preia negocierile și ajungem la consens, pentru 160 de euro de mașină, patru taxiuri fac cu noi un tur care începe tăind insula la nord de Palma, ajungând la Soller, Port Soller, apoi se întoarce de-a lungul coastei vestice, superbe, prin Valldemossa, la timp pentru a urca pe cruise. Părăsim capitala, plină de hoteluri și cluburi, Julian, șoferul nostru e vorbăreț, stăm la taclale. Tăiem lanțul muntos Serra de Tramuntana, arie protejată UNESCO, și ajungem la Soller, un sat ars de soare, înconjurat de livezi de portocali, în mijlocul căruia, lângă catedrală, dăm de o piață animată. Se prăjesc migdale și alune, se vând brânzeturi locale, portocale, lămâi, jambon și vin, se toarce lână, au loc discuții animate, locul fierbe plăcut. Plecăm mai departe, ajungem în golful Port de Soller, înconjurat de hoteluri aruncate pe dealurile împădurite. Urmează ieșirea la mare, pe serpentinele care ocolesc farul se deschide golful cu apa de un azur incredibil. Revenim de-a lungul coastei, ajungem la Valldemossa, localitate retrasă puțin de la mare, Frederic Chopin și George Sand au petrecut aici un an (1838-1839, Sand a și scris o carte, O iarnă în Majorca, în care laudă natura insulei dar critică viciile localnicilor). Julian ne vorbește de proprietatea și de restaurantul lui Michael Douglas din Valldemossa, de frumoasele vile de piatră, de hotelurile de lux care răsar de-a lungul coastei. O ultimă oprire, la un belvedere cocoțat pe faleza înaltă, apoi revenim în Palma, trecem pe lângă catedrală și ajungem în port. Julian îmi lasă numărul lui de telefon, un om amabil, deschis, cu care ne-a făcut plăcere să vorbim. Cunoaște istoria insulei, locurile demne de vizitat, capcanele de turiști. Urcăm pe Epic, va urma întoarcerea spre Barcelona, de-a lungul nopții. Pun GoPro pe timelapse, să prindă apusul, și mergem la masă, se încheie încet și relaxat o croazieră scurtă, de neuitat, cu escale în locuri de vis.

Lateral Cruise Offsite – partea a III-a, Marsilia

Ziua doi. Mă trezesc lângă coasta provensală, pe fereasta deschisă larg a balconului soarele de dimineață scaldă în pete portocalii stâncile și șoseaua care șerpuiește pe coastă, peste viaducte. Vaporul intră în rada Marsilia, încet, am timp să fotografiez cerul tăiat cu dâre de avioane, apa de un albastru închis. E prima escală, luăm micul dejun pe vas după care coborâm și o luăm la pas spre prima stație de autobuz (Litoral Gurret). Într-un sfert de oră suntem la Joliette, aproape de Esplanadă și Vechiul Port.
Marsilia: caldă, luminoasă, nepăsătoare cu turiștii. Scutere, emigranți, rocă gălbuie, palmieri și forturi. Spații largi, marea cucerită ca să lase loc Muzeului Mediteranei. Ajungem în vechiul port, marsiliezii își repară bărcile, le revopsesc. Turiștii foșgăie, trec trenulețe care urcă spre Notre-Dame de la Garde, sus pe colinele care domină orașul. Simt că e plin de români, auzi frânturi, dar noi românii avem un cod nescris, nu ne vorbim, ne privim suspicios, românii afară se rușinează, se evită, tac. Ajungem în capătul vechiului port, pescarii au debarcat de ceva timp, se improvizează rapid o piață cu tarabe la care se vinde pește proaspăt, scos direct de pe nave. Localnicii vin și cumpără pește, turiștii doar fotografiază și cumpără scoici perlate la un euro bucata. Față de patronii de terase, pescarii mai au dramul de minimă rezistență necesară față de neplăcerile provocate de turiști. Turiștii nu cumpără pește, sunt o plagă, ca scoicile care se prind de carena bărcii. O simt direct pe pielea mea, la una din tarabe un pescar micuț, cu pielea arsă și cu o canulă nazală care-i aruncă oxigen în nări, mă vede fotografiind și, spre uimirea mea, scuipă a năduf direct pe peștii din fața lui, propria marfă, scuipă și strecoară printre dinți ceva din care înțeleg doar “…foto…”. Simt că nu sunt dorit, mă strecor rușinat mai departe, dar dau de tonul roșu de Mediterana, tăiat spectaculos în felii, la un pescar mai tânăr, mai permisiv, dau drumul din nou la aparat. Franceza pe care o aud e meridională, are un accent ciudat, de care îmi dau seama cu ușurință că diferă de franceza de TV5.

Urcăm pe străduțe spre Notre-Dame de la Garde, e cartierul șic al birourilor de notari, oftalmologi și avocați. Mulți dintre ei armeni. Notre-Dame oferă o spectaculoasă priveliște asupra întregii Marsilii, e și plin de turiști cu iPhone-urile puse pe panoramă. Un cor de suedezi la frac cântă în bazilică. Soarele arde, cei mai mulți dintre membrii Lateral se întorc azi la vas arși roșiatic. Coborâm din nou în Vieux Port, îi urmez sfatul lui Patrice și comandăm la o terasă Pastis 51, răcoritorea băutură spirtoasă, aromată, preparată din anason (avem din plin la grădină), servită cu gheață.

Drumul spre vas e rapid, același traseu, autobuzul 35 din Joliette, o negresă tânără, cu un bebe minuscul legat direct de corp la piept, urcă lângă noi și-i cedăm scaunul, scrie mesaje pe smartphone, Marsilia palid-gălbuie își ia rămas bun de la noi, turiști efemeri de o zi, ca niște molii cu aripile intacte. Vaporul pleacă la 18 fix, indiferent la farmecele orașului, urmează, după o noapte cu lună plină, splendidă, Mallorca.

Lateral Cruise Offsite – partea a II-a, Montserrat și Bohigas

Prima zi de offsite Lateral: plecăm dimineața din Barcelona cu un autocar, mergem 70 de kilometri înspre nord la Montserrat (în catalană, muntele zimțat, datorită aspectului crestelor). Sus pe munte, accesibilă pe o șosea șerpuită, cu funicularul sau cu un tren, stă cocoțată o mănăstire benedictină, loc sacru pentru pelerini. Totul e încă liniștit când ajungem dar spre amiază zeci de autocare varsă turiști avizi de poze. Ne risipim și noi în grupulețe, facem fotografii, bem o cafea la una din cafenelele de sus. Roca muntoasă are tente rozalii care sub lumina soarelui se reflectă pe piatra gălbuie a platoului, dând o lumină specifică. Conglomeratul de roci sedimentare cu forme unice, cizelate de ce a fost cândva aici o mare, a fost împins de scoarța terestră în sus, ridicându-se acum semeț deasupra platoului litoral barcelonez. Se spune că inclusiv Gaudí a avut ca sursă de inspirație rocile de la Montserrat, folosind formele fluide în arhitectura semnată de el.

Părăsim după câteva ore Montserrat, îl ocolim pe serpentinele împădurite pentru a ne întoarce la Barcelona, nu înainte de a ne opri la ferma viticolă Can Macià, proprietate a unei familii cu istorie de secole, Bohigas. Actualul proprietar, Jordi Bohigas, conduce podgoria împreună cu fiica sa, Maria. Domeniul are mai mult de 80 de hectare de vie (și e în plină expansiune), iar casa, tipic cataloneză (masia), e superb păstrată, fiind de altfel clădire protejată istoric. Capela construită de strămoșii familiei chiar lângă casă are altarul pictat de Josep Pey i Farriol, care a decorat și clădirea Parlamentului Cataloniei. Locul a fost martor la multe evenimente, bunicii lui Jordi fiind împușcați de garda spaniolă în timpul războiului civil spaniol. Martoră a trecerii comuniștilor stă inclusiv marmura altarului, scrijelită cu cuțitul: “Viva la Republica!”.

În ceea ce-l privește pe Jordi, rar mi-a fost dat să văd un om atât de pasionat de meseria pe care o face, vorbind cu atâta farmec și umor de tainele facerii vinului. Îl puteți auzi în clipul de la final. Bohigas produce în special Cava, un vin fermentat după metoda champenoise. Pentru a păstra intacte aromele specifice, strugurii sunt culeși noaptea, pe răcoare, iar mustul e fermentat în recipiente mari, tot la temperaturi scăzute. Primele sedimente din must sunt eliminate prin introducerea nitrogenului la baza recipientelor, astfel că bulele microscopice de gaz se ridică și antrenează cu ele sedimentele care formează un strat gros la partea superioară a bazinelor. După fermentare, fiecărei butelii de Cava i se adaugă o cantitate strict controlată de zahăr și de drojdie, apoi i se pune temporar un capac clasic de metal. Sticlele (cu forma special concepută pentru a rezista presiunii) sunt apoi coborâte în pivnițele vechi de secole, unde bacteriile din drojdie se hrănesc luni de zile din zahăr, apoi mor și alunecă spre gât, spre capacul metalic (butelia este ținută invers, cu gâtul în jos). Abia când acest sediment de bacterii moarte se depune la gâtul sticlei, acesta este congelat, dopul de sedimente este scos cu ușurință, butelia primește dopul final de plută, rezultând vinul Cava final, limpede, cu bule de gaz foarte fine, minuscule, și cu o aromă specifică de ferment de drojdie și parfum de fructe.

Jordi ne-a prezentat apoi casa familiei, un loc unde la parter, practic un staul, dormeau animelele fermei, la primul nivel membrii familiei iar sus în pod se depunea un strat gros de grâu, izolator. Casa a trecut prin transformări, acum sunt amenajate camere superb decorate cu mobilier autentic, cu faianță splendid pictată. Acolo a avut loc și degustarea vinurilor casei.
Am părăsit podgoria cu admirație față de istoria locului, față de munca și pasiunea cu care acești viticulori duc mai departe ceea ce au moștenit. După o oprire la un restaurant ascuns între dealuri, unde am mâncat o delicioasă Paella și am băut vinuri de Bohigas, ne îndreptăm spre Barcelona, spre terminalul de îmbarcare pe vapor.

Lateral Cruise Offsite – partea I

Miercuri, 7 mai, Lateral Romania decolează spre Barcelona, în offsite-ul anual pe care compania îl organizează undeva în Europa. Anul acesta plecăm într-o croazieră mediteraneană cu Norwegian Line Cruise. Norwegian Epic, una din cele mai noi nave de croazieră de la NCL, transportă, pe lângă echipa Lateral, 4000 de pasageri și 1700 de membri ai echipajului, un mic oraș plutitor. Pe 8 mai vizităm Montserrat, veche mănăstire la nord de Barcelona, degustăm vinuri la Bodegas Bohigas, o cramă din zonă, apoi ne îmbarcăm pe vas și plecăm spre Marsilia, prima escală. Pe 9 mai vizităm Marsilia și ne îndreptăm seara spre Palma de Mallorca, a doua escală de o zi, în 10 mai. Revenim în Barcelona pe 11 mai și vizităm orașul până seara, când revenim spre Romania.
Voi reveni după 12 mai cu fotografii proprii și povești de la capătul continentului.

Barcelona
Le Vieux Port - Explored
Remembering Summer
(photos by NCL, Stefan Tärnell-Flickr, Manuel Secher – Flickr, Florian Leist – Flickr)