Hiroshima – reconstruită de la zero, din cenușa radioactivă în care a pulverizat-o Little Boy, bomba care a explodat și a lăsat o imensă traumă în sufletul japonezilor. Ziua a treia, în care venim dimineața de la Kyoto, direct la Hiroshima. Lăsăm bagajele în stația centrală, fiecare stație de tren are dulapuri cu încuietoare, costă 700 yeni să-ți lași lucrurile mai grele acolo pe durata întregii zile. Luăm tramvaiul spre zona Domului și a Muzeului Păcii, ajungem rapid dar mai avem de așteptat până la 11, când se deschide Muzeul. Vizităm cartierul, mâncăm okonomiyaki, un fel de mâncare gătită pe plită încinsă, chiar în fața ta, de o echipă de bucătari abili (okonomiyaki se traduce aproximativ prin “orice ai dori să-ți fie prăjit” și constă în straturi de tăiței, varză, carne, condimente și sosuri prinse între felii de clătite). Voi reveni cu detalii despre mâncărurile din Japonia.
E însorit și căldura e mare când ajungem la Memorialul Păcii (o zonă pietonală întinsă demarcată de Domul A, aflat chiar la epicentrul exploziei atomice, râul Ota, care traversează orașul și Parcul Memorial, cu monumentele – flacăra eternă, Monumentul Păcii Copiilor). Parcurgem parcul și ajungem la Muzeul Memorial, pe care îl vizităm. E foarte, foarte multă tăcere în camerele acestuia. Doar câte un bebeluș care plânge. Bătrâni, tineri, occidentali, japonezi, un lanț uman care străbate tăcut camerele muzeului. Se începe cu fotografiile ciupercii atomice, mărturii în alb-negru luate de fotografi care probabil că pe atunci nu bănuiau încă ce oroare fotografiau. Apoi fotografiile devin mai personale, vedem victime, apoi obiecte personale, apoi bucăți de zid, metal, toate marcate de suflul și radiațiile bombei. Nu sunt multe de spus despre Muzeul Memorial Hiroshima. O vizită acolo nu e o documentare rece, e redarea emoționantă a unui mesaj pe care Japonia l-a conservat peste timp: atenție, mașina războiului toacă crunt vieți și aici a topit un oraș întreg, aici zeci de mii de suflete au pierit instantaneu, și altele în anii care au urmat. Sunt aici și cocorii de hârtie ai lui Sadako Sasaki, fetița care a scăpat aparent nevătămată din explozie, dar care peste zece ani a murit de leucemie, confecționând cocorii despre care credea că o vor scăpa.
Plecăm spre gară ca să luăm trenul spre feribotul care ne va transporta spre Miyajima, insula din Golful Hiroshima pe care se află Altarul Itsukushima, cu faimoasa poartă (torii) în roșu vermillon, a cărei bază este expusă în timpul refluxului și acoperită de apă la flux.
Like this:
Like Loading...
